Examinarea dentară la iepuri
Afecțiunile dentare sunt unele dintre cele mai întâlnite cauze ale bolilor la mamiferele ierbivore. De aceea examinarea corectă a cavității orale este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament și a unui prognostic de viitor.
In timpul consultației trebuie obținută o anamneză cât mai detaliată de la
proprietar, care să includă toate problemele din trecut ale iepurelui, dacă a avut afecțiuni care au apărut brusc sau în timp.
Ce intrebări sunt relevante pentru identificarea problemelor dentare la iepuri?
Ce mănânca iepurele, de când e mic?
Și-a schimbat obiceiurile alimentare?
Iepurașul refuză să mănânce fân?
Acesta scapă mâncare din gură?
Are blănița udă in jurul gurii?
Se văd asimetrii pe fața iepurelui?
Îi miroase gura altfel decat de obicei?
S-a schimbat aspectul incisivilor?
Îi curge nasul, îi curg ochii?
S-a schimbat aspectul fecalelor?
De obicei iepurii cu afecțiuni dentare vin la medicul veterinar pentru că proprietarul spune că sunt răciți, le curge nasul sau le curg ochii.
Formula dentară la iepuri este I 2/1 C 0/0 PM 3/2 M 3/3= 28. Incisivii sunt împărțiți în: 2 maxilar și 2 mandibulari.
Un set de incisivi maxilari secundari sunt în spatele celor 2 incisivi principali. Premolarii și molarii sunt în proximitatea obrajilor, au coroana clinică în partea exterioară a gingiei și coroana de rezervă este porțiunea îngropată în gingie. Porțiunea de creștere este apexul care este deschis la iepuri. Toți dinții iepurilor sunt elodonți, cu creștere continuă, fără rădăcini anatomice și hipsodonți cu coroana lungă.
Există instrumente speciale pentru examinarea dinților la iepuri. Cavitatea orală al acestora este foarte lungă și îngustă și sunt necesare două feluri de depărtătoare: de gură și de obraji. Pentru iepurii cu dinții extrași sau fracturati se mai poate folosi cu success depărtătorul palpebral.
Este necesară o sursă foarte bună de lumină ca să ajungă până în capătul cavității orale. Poate fi o lampă frontală cu LED, eventual și cu lupe, un laringoscop pediatric care se mai folosește pentru a mobiliza limba sau un otoscop. Tot pentru mutarea limbii se folosesc spatule de lemn. Pe limbă sau pe obraji căutam leziuni foarte mici care se văd bine cu lupe, altfel pot trece neobservate.
Oglinda dentară o putem folosi pentru a vedea spurii dentari (colțuri) și pentru a îndeparta obrajii. Sonda periodontală este folosită la evaluarea fiecărui dinte, eventuale șanțuri gingivale, abcese cavitare, retracțiile gingivale, pentru a evalua mobilitatea dinților si pentru a-i măsura. Bețisoarele cu vată sunt foarte bune pentru că absorb saliva, sângele, usucă zona de examinat, depărtează țesuturile din gură non invaziv fără să producă leziuni.
In stabilirea diagnosticului este esențial aparatul de radiologie, cel mai buneste cel specializat pentru radiografii dentare.
Și endoscopul este foarte folositor, dimensiunile de 2,7mm-4mm permit o vizualizare foarte bună a dinților din partea caudală a cavității orale. Examinarea iepurelui conștient se face de către medicul veterinar pe masa de consultație, unde se urmăresc zone umede pe bărbie, epiforă, simetria capului. Apoi se trece la palpare, unde este evaluată mișcarea de lateralitate a mandibulei față de maxila, sunt palpați obrajii, partea ventro-medială a mandibulei, arcada zigomatică, limfonodurile submandibulare și glandele de sub bărbie.
Incisivii se pot vizualiza ușor, prin ridicarea buzei cu mâna și tot atunci se urmăresc eventualele leziuni pe mucoasa internă a buzelor si posibili corpi străini.
Incisivii interiori ar trebui sa facă ocluzie cu incisivii secundari superior.
Restul cavității orale este mai greu de examinat datorită faptului că este îngustă și lungă. Premolarii și molarii ar trebui examinați pe partea labială, medială și fețele ocluzale. Pentru vizualizarea lor se folosesc otoscopul, laringoscopul și endoscopul.
Dacă se observă o afecțiune evidentă, examinarea trebuie intreruptă pentru a nu mări riscul de accidentare datorită mișcărilor de apărare ale iepurilor.
Examinarea sub anestezie este cea mai corectă, permite vizualizarea tuturor părților din gură. Când se face anestezia la iepuri trebuie urmărite aspecte care fac ca această procedură să fie cât mai sigură posibil: analize preoperatorii, pad-uri incălzite, linie venoasă, oxigen prin mască sau intubat, narcoză inhalatorie, monitorizarea funcțiilor vitale.
O mască bună care să nu permită scurgeri de gaz se obține din mască facială cea mai mică la care se adaugă o diafragmă din mănușă de latex cu deschidere minimă doar pentru nări. După ce iepurele este anesteziat se montează depărtătoarele rostrale și bucale și se incepe examinarea. Este de dorit să fie făcută o fișă dentară pe care să fie notate observațiile astfel incât aceasta să poată fi consultată de următoarea vizită a iepurașului.
Există și o masă specială pentru poziționarea iepurilor, dar dacă nu este
disponibilă se poate și fără ea. Poziția iepurelui este in decubit sternal cu gâtul și capul ținute orizontal. Este nevoie de un asistent care să ajute la poziționarea capului și menținerea măștii cu oxigen și gaz pe nări.
Se începe inspecția cu țesuturile moi, mucoasa bucală, limba, apoi se verifică maxila și mandibula pentru a vedea eventuale elongații dentare. Fiecare dinte trebuie examinat separat și asistentul să noteze observațiile următoare: numărul dinților, poziția, culoarea, spațiul periodontal măsurat cu sonda. Pe țesuturile moi se urmăresc modificările de culoare, eroziuni, ulcere, corpi străini, puroi, formațiuni. Această examinare se face mult mai ușor cu ajutorul unui endoscop dacă îl avem la dispoziție.
În funcție de leziunile întâlnite se stabilește un plan de tratament, recoltări de probe de țesut sau orice consideră medicul că este necesar.
Bibliografie
Frances Harcourt-Brown and John Chitty: BSAVA Manual Rabbit
Surgery, Dentistry and Imaging, BSAVAJorg Mayer, Thomas M. Donnelly: Clinical Veterinary Advisor Birds and
Exotic Pets, ELSEVIER